Care este principala sarcină a statului modern?
Există cu siguranță una singură:
Să stoarcă cât mai mulți bani de la cetățenii săi. Unicul scop al acestui lucru este de a permite băncilor o creștere suplimentară maximă în detrimentul contribuabililor.

Cu taxele noastre, nu investim în viitorul Germaniei, sau mai degrabă în viitorul Europei, ci doar în buzunarele băncilor internaționale (!), pentru că oricine poate împrumuta ceva statului. Cei din lumea a treia nu sunt într-o situație mai bună; nici ei nu lucrează decât pentru super-mașinile de supt de sânge planetar, băncile.

Cu siguranță, multe domenii ale activității guvernamentale ar putea fi privatizate, începând cu sistemul de sănătate și fondurile de pensii. Acest lucru ar fi mult mai corect pentru cetățeni. De exemplu, aceștia ar putea alege liber direcția îngrijirii lor medicale, asigurându-se și de altceva decât medicina convențională tehnică extrem de costisitoare, cum ar fi doar accidentele, homeopatia sau șamanismul.

Dar aceasta nu este esența mizeriei statului internațional modern !!!

În acest moment, FuturePlanetEarth propune, adică vom căuta în mod activ să lansăm un proiect de cercetare economică care se concentrează exclusiv pe această întrebare:

Care ar fi situația financiară a statului la toate cele trei niveluri (municipal, statal și federal) dacă statului i s-ar interzice să acumuleze și să mențină datorii? FuturePlanetEarth va organiza un concurs pentru recalcularea bugetelor pe 2004 și va recompensa cele mai bune propuneri cu premii inovatoare.

Sarcina:
Compararea și evaluarea, de exemplu, a bugetului federal pe 2004, cu și fără datorii. Aceasta este o sarcină pe care orice student la economie cu o diplomă preliminară o poate gestiona cu ușurință, utilizând date din surse accesibile publicului pe PC-ul său. Tot ce este necesar este să se scadă toate cheltuielile pentru serviciul datoriei, adică dobânzile și principalul și, bineînțeles, toate veniturile din datoriile noi. Același lucru este valabil și pentru state și municipalități.

Abia atunci când bugetul statului nostru va fi eliberat de sarcina de a alimenta mașinile care sug sânge, va putea începe discuția dintre noi, cetățenii, despre câți bani avem nevoie de fapt pentru statul nostru? Dacă nu strângem suficienți bani, atunci trebuie să creștem taxele sau să reducem costurile.

Totuși, economisirea nu înseamnă neglijarea sarcinilor necesare; înseamnă pur și simplu că statul trebuie să returneze responsabilitatea cetățenilor săi.

Acesta ar fi al doilea sau următorul proiect de cercetare:
Cu ce procent ar putea fi reduse cheltuielile unei gospodării ajustate la îndatorare dacă s-ar reduce costurile birocratice? Am auzit că cifra AOK este de 90%.

Birocrația este un produs putred al supturilor de sânge. Nu există nici vântul proaspăt al pieței libere, nici idealismul utilității publice.

Privatizarea este un termen complet greșit. În realitate, este vorba despre socializarea directă a responsabilității pentru sarcinile comune, cum ar fi creșterea copiilor (în cooperative și organizații non-profit, care ar putea fi apoi și non-profit, iar sprijinul ar putea fi deductibil din impozit), în loc să o alieneze și să o socializeze la nivel de stat.

Apropo, statutul de organizație non-profit înseamnă și întărirea drepturilor părintești, pentru că, pentru numele lui Dumnezeu, dacă privatizăm funcțiile statului, nu vrem o nouă birocrație de stat care apoi să le hărțuiască pe cele privatizate.

Dreptul și datoria de a controla trebuie să aparțină exclusiv părinților; statul poate doar să ofere un cadru general de reguli.

Rezumat:
Oprim serviciul datoriei publice și guvernul nu mai ia niciun împrumut nou, iar apoi băncile trebuie să găsească o modalitate de a corecta acest lucru prin amortizări. Întrucât toată lumea este afectată, nicio bancă nu este dezavantajată în principiu. O astfel de reducere funcționează doar la nivel global și trebuie să fie sancționată de ONU.

Însă pentru bănci, nu există nicio modalitate de a evita să realizeze că a fost o greșeală absolută să acorde împrumuturi statelor.

În timp ce orice persoană privată poate scăpa de sub influența băncilor în caz de urgență declarând faliment sau chiar faliment, statele nu au această parașută de salvare.

Pentru bănci, a face afaceri cu statul este fără riscuri; pentru noi, cetățenii virtuali, singura modalitate de a scăpa de strânsoarea acestui șarpe al datoriilor este prin măsuri radicale și o revizuire completă a sistemului de finanțare a statului.

Oricine susține că statul are nevoie de fonduri pentru injecții financiare suplimentare în perioade de nevoie ar trebui să i se spună că statul trebuie apoi să economisească în vremuri bune, eventual punând deoparte 20% din veniturile sale în acest scop.

2003